Am testat un mic amplificator cu alimentare simplă cu doar trei tranzistori. Schema a fost publicată într-o notă de aplicație a lui Fairchild cu numarul 334 din 1976 sub numele 20 W TO 60 W COMPLEMENTARY DARLINGTONAUDIO AMPLIFIERS .
Schema este:
Consumul la putere maximă și nivelul maxim de semnal pentru o sinusoidă nedistorsionată.
Sinus la 1KHz la putere maximă.
A fost realizat cu valorile notate pe silk cu excepția C-ul de pe ieșire care este de 3300μF. Dreptunghiul se îndreaptă dacă elimin C-ul de pe intrare sau îi măresc capacitatea peste 330μF, banda este liniară între 40Kz si 37KHz, sub 40Hz scade dar abia sesizabil.
Cu radiatorul din imagine funcționează rece până pe la 12W însă la putere maximă s-a stabilizat la circa 57 grade fără ventilație. Sunetul este foarte bun urechiometric și la volum foarte mic unde basul încă își face simțită prezența (testat pe niște boxe de8 Ω/25W de la Edifier.
A fost testat destul de brutal și a rezistat cu brio la o mică petrecere spontană, alimentat dintr-o sursa cvasirezonanta cu L6565 prezentată într-un articol anterior, cu semnal de la ieșirea unui macbook care scotea 4,8Vvv pe sarcină de 10K.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu